B. Nagy Veronika

M-am născut la Târgu Mureş, timp de 10 ani am trăit la Dumbrăvioara şi alţi 10 ani, la Cluj. Pentru o vreme, la oraş eram săteancă, iar la ţară, orăşeancă. De aproape 30 de ani trăiesc la Bucureşti şi muncesc în Ardeal. La Bucureşti, sunt ardeleancă, iar în Ardeal, bucureşteancă.

Viaţa m-a făcut să parcurg cu stricteţe treptele obligatorii, dar nu am regrete. După ce mi-am luat bacalaureatul la Liceul Apáczai din Cluj, am activat ca muncitoare sezonieră la fabrica de zahăr, secretară suplinitoare, apoi, după însuşirea unei pregătiri corespunzătoare, am lucrat ca fotograf într-un studio foto din centrul Capitalei.

Am obţinut o diplomă la Universitatea „Babeş–Bolyai” din Cluj, iar din 1994, sunt angajată la Redacţia Maghiară a Televiziunii Române. Aici am muncit în calitate de colaborator extern, ca reporter cu jumătate de normă, apoi cu normă întreagă, iar din 2002, ca realizator (şi adesea, ca asistent).

În materialele mele m-am aplecat asupra destinului şi problemelor oamenilor aflaţi în situaţie socială dezavantajoasă, dar cel mai mare ecou l-a stârnit ciclul „Adun ce a mai rămas din turma mea…”, realizat în anii 1990, care prezenta maghiarimea din ţinuturile de diaspora. Dar, în afară de acesta, am realizat şi numeroase filme-portret şi emisiuni documentare, dintre care câteva au primit diferite premii de-a lungul anilor. Emisiunea „Cafeneaua imaginară” se difuzează lunar din anul 2002, cu o durată de 50 de minute, fiind regizată de colegul meu Sánta Ádám. Fiind adresată segmentului de intelectuali, filmările au loc într-un ambient unic în felul său, la Cluj şi Bucureşti. „Espresso de Tusványos”, ca parte detaşată a „Cafenelei imaginare” se difuzează de trei ani în mai multe episoade.

Nu colecţionez grade ştiinţifice, dar având curiozitatea specifică  omului de presă, mi-am luat un masterat la Facultatea de Limbă şi Literatură Maghiară a Universităţii „Babeş –Bolyai”.                      Sunt un om greu influenţabil, preferând să-i determin pe ceilalţi să gândească. Gusturile şi gândurile noastre sunt expuse în vitrina micului ecran şi este o mare responsabilitate să influenţezi, fără a manipula, opinia şi gustul telespectatorului. Eu resimt şi conştientizez această responsabilitate.